Mersul cu icoana Nașterii Domnului

Preoții obișnuiesc să meargă cu icoana Nașterii Domnului vestind în parohie, venirea Fiului Lui Dumnezeu în lume. Este o tradiție veche pe care Biserica o duce mai departe deoarece este un obicei mandatat de Mântuitorul Hristos și  de  sfinții apostoli: adică apostolii au făcut lucrul acesta și au lăsat în Biserică tradiția iar ucenicii lor au continuat această tradiție. De 2000 de ani Biserica noastră face această vizită pastorală cu mai multe scopuri: în primul rând are un scop misionar, preotul trebuie să fie întotdeauna în familia credincioșilor. Noi ortodocșii avem icoana care reprezintă în mod autentic tradiția Bisericii Răsăritului. Iar icoana Nașterii este cea care vorbește despre întruparea Fiului Lui Dumnezeu în lume, pentru că temeiul cinstirii Sfintelor Icoane stă în întruparea Domnului Iisus Hristos pe care ochii oamenilor l-au văzut, apostolii L-au văzut iar ei au vorbit despre această întrupare a Fiului Lui Dumnezeu. De aceea, noi, preoții mergem din casă în casă, vestind Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Sf. Scriptură mărturisește despre activitatea aceasta misionară pe la casele oamenilor. Mai mult, tradiția aceasta de a merge cu icoana o găsim scrisă chiar la Sf. Părinți din sec IV. Deci, cântarea pe care o vestim, troparul Nașterii Domnului sau condacul sărbătorii nu doar ne aduc aminte de Sfinți precum Sf. Grigorie Teologul sau Sf. Roman Melodul ci ne arată cât de veche este tradiția aceasta și cât de importantă. Deoarece preotul merge nu numai să vestească nașterea, dar ochiul lui de apostol trebuie să urmărească în chip deosebit viața duhovnicească a oamenilor din parohie. În perioada apropiată Crăciunului trebuie mers cu icoana Nașterii Domnului, și nu după, pentru că preoții au sarcina să invite și să învețe pe credincioși să postească, să se spovedească și să se împărtășească.
De exemplu, duminică a fost duminica celor chemați la cină, și un cunoscător al vieții de parohie, trebuie să știe care dintre enoriași nu s-a mai împărtășit și pe care trebuie să îl invite sau să îl îmbărbăteze cum spune Sf. Apostol Pavel : ”îndeamnă, mustră, ceartă cu toata îndelunga răbdare și îngăduință”. Apoi avem posibilitatea să vedem pe cei care sunt în suferință, și aceștia sunt destul de mulți iar actele caritabile trebuie să le îndreptam și către cei care din cauza bolilor și a deficiențelor motorice nu pot veni la Biserică și care au nevoie de ajutorul nostru. Acum în perioada Nașterii Domnului sunt credincioși care prin mana preotului fac multe gesturi de milostenie și deci cu ocazia acestei mari sărbătorii trebuie să avem pachete și pentru oamenii aceștia care sunt mai  amărâți și care așteaptă de la semeni un semn de prețuire. Nu darul în sine, cât gestul ca preotul și prin el întreaga comunitate nu i-a trecut cu vederea este un act misionar de mare importanță.
Mersul cu icoana Nașterii Domnului este și un prilej al preotului de a descoperi nevoile social- filantropice ale parohiei. Preotul fiind un liant între mădularele parohiei, unind posibilitățile de ajutorare ale unora cu nevoile de sprijin ale altora. Cu ocazia mersului cu icoana Nașterii Domnului, preotul are ocazia să vadă toate situațiile, si dacă face acest lucru cu dragoste față de credincioși, probabil nici o ușă nu rămâne închisă, ci este așteptat cu mare bucurie deoarece aduce Cuvântul Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu merge împreună cu el și lasă pace casei aceleia. Vizita pastorală este un semn de mare prețuire pe care preotul o arată comunității, de aceea e bine ca preotul să țină o legătură strânsă cu credincioșii.